Liberul Arbitru
Motto “Căci Dumnezeu l-a făcut pe om liber de la bun început, astfel că el era stăpân pe puterea sa la fel ca pe sufletul său, liber să-L urmeze pe Dumnezeu, fără să fie constrâns de El….“.
Irineu, episcop de Lyons
Totul este energie şi informaţie aflate la diferite niveluri de frecvență. Totul este lumină ! Omul este cea mai aleasă lumină ! Când se produce o deschidere a fiinţei umane spre Divinul permanent deschis spre om, atunci Mântuitorul devine din călător – cel care bate la uşă, oaspete drag împreună cu care învăţăm să fim ceea ce suntem, adică Fiii Luminii. El s-a ascuns doar de noi, în noi, așteptând clipa în care ne vom elibera și vom ajunge să Îl descoperim în ființa noastră…
“Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină Dumnezeu”. Dar cum se poate înălța o creatură muritoare la un statut pe care aproape că nici nu îndrăznim a-l concepe? El ne arată Calea pe care trebuie să o urmăm pentru a ne desăvârși, ne ajută să conștientizăm că sensul vieții este dat de necesitatea transformării și elevării spirituale. Iar accesul la Cunoaștere este permis oricui dacă respectă Legile Divine.
Am inventat şcoli să ne înveţe ani în şir ceea ce El a pus în fiinţa noastră încă de la început. Avem toate cheile Raiului şi le risipim neatenţi în vorbe mânioase, ură, invidie, frică, izolare, răutate… Purtăm Lumina şi ne credem goi… Ştim să iubim şi ne credem singuri… Ştim că ne vorbeşte tot timpul şi noi încă ne mai ascundem după vorbe. La Iubirea Divină se ajunge prin cunoașterea Adevărului Hristic. Iubirea și Adevărul nu stau în cuvinte, ci în picătura de Divin din noi, care se manifestă cât îi permitem noi prin gândurile, vorbele și faptele noastre.
Oamenii gândesc despre adevărurile la care se ajunge prin cunoaştere, conştientizând conform propriilor potenţe de conştientizare. Gândurile indică mărimea conştientizării. Din acestea o parte este exprimată prin vorbe, iar altă parte prin fapte. Dar atât Iubirea cât şi Adevărul sunt înţelese şi asimilate doar parţial, conform nivelului de evoluţie al fiecăruia. Faptele noastre au ponderea cea mai mare în manifestarea credinţei şi evoluţiei spirituale. Divinitatea ne dă tot ajutorul posibil: ne scoate în faţă situaţiile în care putem să facem faptele bune, ne dă şi buni sfătuitori – îngerii păzitori – care ne stimulează să facem acele fapte bune, iar în final ne recompensează, pe măsura faptelor noastre.
…Ceva s-a întâmplat și tot ce Divinitatea a pus în om a fost acoperit de ceea ce omul a adăugat întru sine, tot mai greu de umbre liber consimțite. Omul a fost liber de la început să aleagă. Dar…libertatea este asemeni unei frânghii agățate de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer sau poți coborî în întuneric…
Fiecare fiinţă poartă povara propriilor păcate care îi determină destinul, propria kharmă. Prin Liberul Arbitru oamenii şi-au pierdut din caracterul divin. Ceea ce încă nu au înţeles este faptul că tot prin Liberul lor Arbitru pot regăsi şi recapăta ceea ce au pierdut. Işi pot şterge erorile spirituale, urma greşelilor lor, făcute prin voinţa proprie, iertând, făcând fapte bune.
Fiecare dintre noi are un plan de viaţă, care nu este altceva decât traiectoria optimă pentru evoluţia spirituală. Beneficiem de o stare bună de sănătate, de un corp sănătos, în măsura în care, în existenţele noastre anterioare, gândurile, vorbele şi faptele noastre s-au aliniat pe principii spirituale. Viciile, gândurile, vorbele şi faptele rele slăbesc starea de sănătate a omului, iar el este tot mai puţin capabil să-şi ducă până la capăt planul de viaţă. Omul are posibilitatea în 99,99% din situaţii să acţioneze conform voinţei sale, adică conform Liberului Arbitru. Consecinţele faptelor îi arată dacă a făcut bine sau nu.
Liberul Arbitru este, aşadar, opţiunea personală a fiecăruia de a modela întreaga energie astrală primită în scopul atingerii misiunii pe Pământ, în deplină concordanţă cu planul său de viaţă. Fiecare se naşte când a conştientizat, cu ajutorul îngerului păzitor, planul său de viaţă, dar şi când se creează conjunctura astrală optimă pentru începerea concretizării acestui plan de viaţă. Dumnezeu face începutul, omul continuă prin Liber Arbitru şi alege. Uneori bine, alteori nu… Viaţa terestră a omului este formată din momente în care Liberul Arbitru este mai mare, mai mic sau chiar deloc. Acest moment, cu Liber Arbitru zero, nu-i mai dă omului nici o şansă de alegere, el trebuie să-şi facă faptele bune dacă vrea să evite întreruperea planului de viaţă. Uneori înţelege asta, şi le face. Alteori nu, şi intervine moartea. Intr-un fel, şi aici există un liber arbitru, dar mai mult inconştient. Bunul Dumnezeu îi mai lasă o mică portiţă de alegere…
Divinitatea a dat dreptul fiecărei ființe să aibă un Liber Arbitru, iar paradoxul acestei înțelepciuni este acela că oricine este cu adevărat liber atunci când trăiește în acord cu Legile Divine. Iar pentru asta trebuie să regăsească în ființa lui acea esență divină și să o crească.
You must be logged in to post a comment.
You must log in to post a comment.